Alexandru Averescu (n. 9 martie 1859, satul Babele, astăzi în Ucraina - d. 3 octombrie 1938, Bucureşti) a fost general de armată român şi comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, fiind deseori creditat pentru victoria României din acel război. A fost de asemenea prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind şi ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a peste 12 opere privitoare la chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului),[1], membru de onoare al Academiei Române şi decorat cu Ordinul Mihai Viteazul Alexandru Averescu a fost o figură atipică pentru viaţa politică a României interbelice. S-a născut în ţinutul Bugeacului, lângă Ismail. Cariera sa militară a avut o traiectorie constant ascendentă. A făcut studii în Italia (la Torino) unde a fost Comandant al Şcolii Superioare de Război (1894-1895), a fost ataşat militar al României la Berlin (1895-1898) şi Şef al Marelui Stat Major (1911-1913). Partizan al ordinii şi legalităţii, a participat la reprimarea mişcărilor ţărăneşti din 1907. În 1913 ia parte în războiul balcanic, conducând ofensiva română pe pământul Bulgariei, până la Sofia. Primul Război Mondial i-a adus glorie. Generalul de divizie Alexandru Averescu a îndeplinit funcţia de comandant al Armatei a II-a (14 - 26 august 1916, 26 septembrie 1916 - 30 ianuarie 1918). S-a remarcat printr-un spirit ingenios şi plin de iniţiativă, care l-a adus la conflicte cu Marele Cartier General, condus de generalul Prezan. A iniţiat celebra manevră de la Flămânda (1916), a condus Armata a II - a în bătăliile de la Mărăşti şi Oituz (1917). Un episod din timpul războiului a ramas întipărit în minţile istoricilor: în timpul războiului se zvonise că Averescu ar vrea să-l răstoarne pe rege şi să preia puterea. Jignit de neîncrederea suveranilor, Averescu şi-a dat demisia, dar peste câteva zile regina Maria îl cheamă în audienţă, declarând: "Ia-o înapoi! Îmi arde degetele." Din tranşee, generalul va intra în viaţa politică. Prin unele conjucturi favorabile va fi în mai multe rânduri prim-ministru (ianuarie-martie 1918, 1920-1921, 1926-1927). Averescu a înfiinţat în 1918 şi a condus Liga Poporului (din 1920 va deveni Partidul Poporului). În anul 1930 Alexandru Averescu şi vechiul său rival, Constantin Prezan, sunt înaintaţi la rangul de mareşali. Viaţa sa politică nu a fost lipsită de tensiuni. În primul rând Alexandru Averescu a fost loial casei regale şi s-a luptat să îşi păstreze popularitatea pe treptele cele mai înalte în faţa declinului. A fost preţuit de către regele Ferdinand, iar o dovadă de preţuire a fost momentul unei destăinuri: când regele se afla pe patul de moarte a poruncit ca Averescu să vină la el şi să fie lăsaţi singuri. Înainte să moară, regele i-a declarat: "Averescu, multe s-au spus între noi; de mult însă n-am mai crezut nimic rău despre tine. Îţi fac această mărturisire ca să intru uşurat în groapă". Spre finele vieţii sale, bătrân şi bolnav se retrage din viaţa politică. Moare în octombrie 1938 la Bucureşti. A fost membru de onoare al Academiei Române.
Categorie
  • Categorie:Oameni politici
Fotografii

Alexandru Averescu

Alexandru Averescu
Engleza
Alexander Averescu (born March 9 1859 Village Babele today in Ukraine - October 3, 1938) was Romanian army general and commander of the Romanian Army during World War I, Romania is often credited for the victory in that war. He was also prime minister of Romania in three separate offices (being the interim minister of foreign affairsduring January-March 1918). Averescu wrote over 12 works relating to military matters (including a volume of memoirs from the front line), [1], Honorary Member of the Romanian Academy and awarded the Order of Michael the Brave Alexander Averescu been an atypical face Romania's political wars. He was born in the land Bugeac near Ismal his military career was a steady upward trajectory. He studied in Italy (Turin) where he was Commandant of the School of War (1894-1895) was Romania's military attache in Berlin (1895-1898) and the General Staff Head (1911-1913). Supporter of law and order, attended the 1907 suppression of peasant movements. In 1913 takes part inBalkan War, Bulgaria's leading offensive Romanian lands up at Sofia. First World War brought him fame. Averescu Division General Alexander served as commander of Army II (14 to 26 August 1916, September 26, 1916 to January 30, 1918). It was noted by an ingenious mind and full of initiative, which brought the conflict with G Headquarterseneral, led by General Prezan. He initiated the famous maneuver Flamanda (1916), led Army II - of the battles and Oituz Mărăşti (1917). An episode of the war remained imprinted in the minds of historians: the war that is rumored Averescu wants to overthrow the king and seize power. Distrust offended Sovereign, Averescu has dat resignation, but a few days his name Queen Mary in the audience, saying: "Take it back! I burn my fingers." In the trenches, General will enter into politics. With some favorable of circumstances will be several times prime minister (January-March 1918, 1920-1921, 1926-1927). Averescu founded in 1918 and led the People's League (in 1920 to become Party PeopleIU). In 1930 Alexander Averescu and his old rival, Constantine Prezan are advanced in rank.'s Political life was not without tension. First Averescu Alexander and was loyal royal struggled to keep their popularity on the steps of the highest in the decline. He was praised by King Ferdinand and evidence of PReţuire was time for a confession: when the king was on his deathbed, he ordered that Averescu come to him and be left alone. Before he died, the king said: "Averescu much has been said between us, a lot but I never thought anything bad about you. I make this confession to get relief in the pit." Towards the end of his life, old and sickwithdraw from political life. He died in October 1938 in Bucharest. He was honorary member of the Romanian Academy.
Spaniola
Alexander Averescu (nacido el 09 de marzo 1859 hoy Villa Babele en Ucrania - 3 de octubre de 1938, Bucarest) fue un general del ejército rumano y el comandante del ejército rumano durante la Primera Guerra Mundial, Rumania se acredita a menudo por la victoria en esa guerra. También fue primer ministro de Rumanía en tres oficinas separadas (que es el ministro interino de Relaciones Exterioresdurante enero-marzo 1918). Averescu escribió más de 12 obras de fábrica y los asuntos militares (incluyendo una memoria en la línea de frente), [1], Miembro Honorario de la Academia Rumana y condecorado con la Orden de Miguel el Valiente Alexander Averescu sido un rostro atípico guerras políticas de Rumania. Nació en la tierra cerca de Isma Bugeacl su carrera militar fue una trayectoria firme hacia arriba. Estudió en Italia (Turín), donde fue comandante de la Escuela de Guerra (1894-1895) fue el agregado militar rumano en Berlín (1895-1898) y Jefe de Estado Mayor (1911-1913). Partidario de la ley y el orden, asistió a la supresión de 1.907 de los movimientos campesinos. En 1913 participa enGuerra de los Balcanes, Rumania tierras de Bulgaria ofensiva llevaron a Sofía. Primera Guerra Mundial lo hizo famoso. Averescu General de División Alejandro se desempeñó como comandante del Ejército II (14 a 26 agosto de 1916, 26 septiembre 1916 hasta 30 enero 1918). Se observó por una mente ingeniosa y llena de iniciativa, que llevó el conflicto con la Sede General, encabezado por el general Prezan. Inició la famosa maniobra Flamanda (1916), dirigida Ejército II - de las batallas y Oituz Mărăşti (1917). Un episodio de la guerra quedó grabada en la mente de los historiadores: la guerra es el rumor de que Averescu quiere destronar al rey y tomar el poder. La desconfianza ofendido Soberano, Averescu ha den la resignación, pero María algunos días su nombre en público, diciendo que la reina: "Take It Back! me queman los dedos." En las trincheras, el general entrará en la vida política. Con un poco favorable de las circunstancias será varias veces primer ministro (de enero a marzo de 1918, 1920-1921, 1926-1927). Averescu fundada en 1918 y encabezó la Liga Popular (en 1920 para convertirse en Partido PopularUI). En 1930 Alexander Averescu y su viejo rival, Constantino Prezan han avanzado en grados. 'S La vida política no fue sin tensión. En primer lugar Averescu Alejandro y fue real leales luchó para mantener su popularidad en los pasos de los más altos en el descenso. Fue elogiado por el rey Fernando y la evidencia de PReţuire era hora de que una confesión: cuando el rey estaba en su lecho de muerte, ordenó que Averescu vendremos a él y dejen en paz. Antes de morir, el rey dijo: "Averescu muchos se dijo que entre nosotros, mucho, pero nunca pensé nada malo de ti. Hago esta confesión para obtener alivio en el hoyo." Hacia el final de su vida, viejo y enfermoretirarse de la vida política. Murió en octubre de 1938 en Bucarest. Fue miembro honorario de la Academia Rumana.
Italiana
Alexander Averescu (nato 9 Mar 1859 oggi Village Babele in Ucraina - 3 OTTOBRE 1938) è stato generale dell'esercito rumeno e comandante dell'esercito romeno durante la Prima Guerra Mondiale, la Romania è spesso accreditato per la vittoria in quella guerra. Fu anche primo ministro della Romania a tre uffici separati (essendo il ministro ad interim degli affari esterinei mesi di gennaio-marzo 1918). Averescu è stato autore di oltre 12 opere in materia di questioni militari (tra cui un libro di memorie sulla linea del fronte), [1], membro onorario della Accademia di Romania e insignito dell'Ordine di Michele il Bravo era una figura atipica Alexander Averescu Romania guerre politiche. E 'nato nella terra Bugeac vicino Ismal la sua carriera militare è stata una traiettoria costante verso l'alto. Uno studio fatto in Italia (Torino) dove è stato Comandante della Scuola di Guerra (1894-1895) è stato il rumeno addetto militare a Berlino (1895-1898) e Capo di Stato Maggiore Generale (1911-1913). Supporter della legge e dell'ordine, ha partecipato alla soppressione di 1.907 movimenti contadini. Nel 1913 prende parte aGuerra balcanica, la Bulgaria leader rumeno terre offensiva fino a Sofia. Guerra Mondiale gli portò fama. Averescu Generale di Divisione Alessandro servito come comandante dell'esercito II (14-26 Agosto 1916, 26 settembre 1916 al 30 Gennaio 1918). È stato notato da una mente geniale e pieno di iniziativa, che ha portato il conflitto con sede Generale, guidato dal generale Prezan. Ha iniziato la famosa manovra Flamanda (1916), ha portato Esercito II - delle battaglie e Oituz Mărăşti (1917). Un episodio della guerra è rimasta impressa nella mente degli storici: la guerra si dice che Averescu vuole rovesciare il re e prendere il potere. Sovrano offeso dalla sfiducia, lui d Averescua rassegnazione, ma un paio di giorni il suo nome Maria Regina tra il pubblico, dicendo: "Prendete di nuovo! brucio le dita." in trincea, il generale entrerà in politica. Con alcune favorevoli circostanze saranno diverse volte primo ministro (gennaio-marzo 1918, 1920-1921, 1926-1927). Averescu fondato nel 1918 e condusse il popolo League (nel 1920 per diventare Party PeopleUI). Nel 1930 Alexander Averescu e il suo vecchio rivale, Costantino Prezan sono avanzati in grado. 'S La vita politica non fu senza tensione. Prima Averescu Alessandro era reale e leale lottato per mantenere la loro popolarità sui gradini più alti del declino. E 'stato lodato da re Ferdinando e la prova del PReţuire era il momento di una confessione: il re sta morendo Averescu ordinato che egli è venuto per essere lasciato solo. Prima di morire, il re ha dichiarato: "Averescu molto è stato detto tra noi, per quanto non ho mai pensato nulla di male su di te. Faccio questa confessione per ottenere sollievo nella buca." Verso la fine della sua vita, vecchio e malatoritirarsi dalla politica. Morì nell'ottobre del 1938 a Bucarest. Era un membro onorario della Accademia di Romania.
Franceza
Alexander Averescu (né le 9 Mars, 1859 Babele village, aujourd'hui en Ukraine - Octobre 3, 1938, Bucarest) était général de l'armée roumaine et commandant de l'armée roumaine pendant la Première Guerre mondiale sont souvent crédité de la victoire de la Roumanie dans cette guerre. Il a également été Premier ministre de la Roumanie dans trois bureaux distincts (soit le ministre intérimaire des Affaires étrangèresau cours de Janvier-Mars 1918). Averescu a été l'auteur de plus de 12 ouvrages relatifs aux questions militaires (y compris un mémoire sur la ligne de front), [1], membre honoraire de l'Académie roumaine et décoré de l'Ordre de Michel le Brave est un personnage atypique Alexander Averescu guerres politiques de la Roumanie. Il est né dans la terre près de Bugeac IsmaL Sa carrière militaire a pris une trajectoire vers le haut. Il a étudié en Italie (Turin), où il a été commandant de l'École de guerre (1894-1895) a été l'attaché militaire roumain à Berlin (1895-1898) et chef d'état-major général (1911-1913). Supporter de l'ordre, ont assisté à la suppression de 1907 de mouvements paysans. En 1913, prend part àGuerre des Balkans, la Bulgarie leader offensif des terres roumaine à Sofia. Première Guerre mondiale lui ont apporté la renommée. Averescu Division général Alexander a servi comme commandant de l'Armée II (14 au 26 août, 1916 26 Septembre 1916 à Janvier 30, 1918). Il a été noté par un esprit ingénieux et plein d'initiative, qui a porté le conflit avec le Siège de Général, dirigée par le général Prezan. Il a initié la fameuse manœuvre Flamanda (1916), a conduit l'Armée II - des batailles et Oituz Marasti (1917). Un épisode de la guerre est restée gravée dans l'esprit des historiens: la guerre est rumeur que Averescu veut renverser le roi et s'emparer du pouvoir. Méfiance offensé Souverain, a Averescu dà la démission, mais quelques jours son nom Queen Mary dans le public, en disant: «Prenez-les! je brûle mes doigts." Dans les tranchées, le général entrera en politique. Avec un peu de circonstances favorables seront plusieurs fois Premier ministre (Janvier-Mars 1918, 1920-1921, 1926-1927). Averescu fondée en 1918 et a mené la Ligue populaire (en 1920 pour devenir le Parti populaireUI). En 1930, Alexander Averescu et son vieux rival, Constantine Prezan sont avancés en grade. "La vie politique ne fut pas sans tension. Première Averescu Alexander et a été fidèle royale du mal à garder leur popularité à la plus forte baisse barreaux. Il a été félicité par le roi Ferdinand et la preuve de PReţuire était quand un aveu: quand le roi était sur son lit de mort, il ordonna que Averescu venir à lui et qu'on les laisse tranquilles. Avant de mourir, le roi dit: "Averescu beaucoup a été dit entre nous, bien que je n'ai jamais pensé du mal de vous. Je fais cette confession pour obtenir un soulagement dans la fosse." Vers la fin de sa vie, vieux et maladeretirer de la vie politique. Il est décédé en Octobre 1938 à Bucarest. Il était membre honoraire de l'Académie roumaine.
Germana
Alexander Averescu (geboren 9. März 1859 Village Babele heute in der Ukraine - 3. Oktober 1938, Bukarest) eine rumänische Armee, General und Oberbefehlshaber der rumänischen Armee im Ersten Weltkrieg war, ist oft für den Sieg in diesem Krieg Rumänien gutgeschrieben. Er war auch Ministerpräsident Rumäniens in drei separate Büros (wobei der Zwischenzeit Minister für auswärtige Angelegenheitenden Zeitraum Januar-März 1918). Averescu war der Autor von über 12 Werke in Bezug auf militärische Angelegenheiten (einschließlich einer Denkschrift an der Front), [1], Ehrenmitglied der Rumänischen Akademie und erhielt den Order of the Brave Michael war eine Figur Alexander Averescu atypische Rumäniens politische Kriege. Er war in der Nähe von Isma Bugeac Land geborenl Seine militärische Laufbahn nahm einen stetigen Aufwärtstrend. Er studierte in Italien (Turin), wo er Kommandant der School of War (1894-1895) war die rumänische Militärattache in Berlin (1895-1898) und Chef des Generalstabs (1911-1913). Supporter von Recht und Ordnung, besuchte in den Jahren 1907 Unterdrückung der bäuerlichen Bewegungen. Im Jahr 1913 beteiligt sichBalkankrieg, Bulgarien führenden rumänischen Offensive landet in Sofia. Ersten Weltkrieg brachte ihm Ruhm. Averescu Division General Alexander diente als Kommandeur der Army II (14-26 August 1916, 26. September 1916 auf 30. Januar 1918). Es war durch eine geniale Geist und voller Initiative hingewiesen, die den Konflikt mit G Hauptquartier gebrachtllgemeine von General Prezan geführt. Er leitete die berühmte Manöver Flamanda (1916), führte Army II - der Schlachten und Oituz Marasti (1917). Eine Episode des Krieges blieb Aufdruck in den Köpfen der Historiker: Der Krieg wird gemunkelt, dass Averescu an den König zu stürzen und die Macht ergreifen will. Misstrauen beleidigt Sovereign hat Averescu dzur Resignation, sondern ein paar Tagen seinen Namen Queen Mary im Publikum und sagte: "Nimm es zurück! Ich verbrenne mir die Finger." In den Gräben, General wird die Politik einzugehen. Bei einigen günstigen Umständen wird mehrmals Premierminister (Januar-März 1918, 1920-1921, 1926-1927). Averescu gegründet 1918 und führte die People's League (1920 bis in die Volkspartei gewordenIU). Im Jahr 1930 Averescu Alexander und seinem alten Rivalen, Prezan sind Constantine Rang fortgeschritten. 'S politische Leben war nicht ohne Spannung. Erste Averescu Alexander und war loyal royal kämpfte um ihre Popularität auf den Stufen des höchsten in den Niedergang zu halten. Er wurde von König Ferdinand und Nachweis von PR gelobteţuire war Zeit für ein Geständnis: Als der König auf seinem Totenbett, ordnete er an, dass Averescu zu ihm kommen und in Ruhe gelassen werden sollte. Bevor er starb, der König sagte: "Averescu viel hat sich zwischen uns gesagt wurde, so sehr ich dachte nie etwas schlechtes über dich. Ich mache dieses Bekenntnis zur Entlastung in der Grube zu bekommen." Am Ende seines Lebens, alt und krankaus dem politischen Leben zurückziehen. Er starb im Oktober 1938 in Bukarest. Er war Ehrenmitglied der Rumänischen Akademie.
Rusa
Александр Averescu (родился 9 марта 1859 Виллидж Баб сегодня в Украине - 3 октября 1938, Бухарест) был румынский армейский генерал и командир румынской армии во время Второй мировой войны, Румынию часто начисляются за победу в этой войне. Он также был премьер-министром Румынии в три отдельные кабинеты (будучи исполняющим обязанности министра иностранных делЗа январь-март 1918). Averescu написал более 12 работ, связанных с военным вопросам (в том числе мемуары на линии фронта), [1], почетный член Румынской академии и награжден орденом Михая Храброго Александр Averescu был нетипичным лицом Румыния политических войн. Он родился в землю вблизи Исмаил Буджакл военная карьера была устойчивой восходящей траектории. Он учился в Италии (Турин), где он был комендантом в военном училище (1894-1895) был румынский военный атташе в Берлине (1895-1898) и начальника Генерального штаба (1911-1913). Supporter законности и правопорядка, приняли участие 1907 подавления крестьянского движения. В 1913 году принимает участие вБалканская война, Болгария ведущих наступление румынских земель до в Софии. Мировая война принесла ему славу. Генерал Александр Averescu разделения служил командиром-й армии (от 14 до 26 августа 1916, 26 сентября 1916-30 января 1918). Как было отмечено гениального ума и полная инициатива, которая принесла в конфликте с G штаб-квартиреОБЩИЕ во главе с генералом Презан. По его инициативе известного маневра Flamanda (1916), привели армии II - в боях и Oituz Mărăşti (1917). Эпизод войны застыла в сознании историков: войны, по слухам, Averescu хочет свергнуть царя и захватить власть. Недоверие обидел Государя, Averescu имеет гт уйти, но королева Мария несколько дней его имя в аудиторию, говорил: "Возьми ее обратно! записать пальцами. Из окопов, генеральный войдет в политику. В некоторых благоприятных обстоятельств, будет в несколько раз премьер-министра (январь-март 1918, 1920-1921, 1926-1927 гг). Averescu основана в 1918 году и привело Народной лиги (в 1920 году стала народной партииМЕ). В 1930 году Александр Averescu и его старый соперник, Константин Презан являются передовыми в сфере ранга. Внутриполитической жизни не без напряжения. Первый Averescu Александр и был верен королевской пытались сохранить свою популярность на ступеньках из самых высоких в упадок. Он похвалил короля Фердинанда и доказательство пр.eţuire время для признания: когда царь на смертном одре, он распорядился, чтобы Averescu пришел к нему и оставили в покое. Перед смертью король сказал: "Averescu много было сказано между нами, очень много, но я никогда не думал ничего плохого о тебе. Я делаю это признание для получения помощи в яму. К концу своей жизни, старые и больныевывести из политической жизни. Он умер в октябре 1938 года в Бухаресте. Он был почетным членом Румынской академии.
Portugheza
Averescu Alexander (nascido em 9 de março de 1859 hoje Village Babele na Ucrânia - 03 de outubro de 1938, Bucareste) foi um general do exército romeno e comandante do exército romeno durante a Primeira Guerra Mundial, é muitas vezes creditado pela vitória da Roménia na guerra. Ele também foi primeiro-ministro da Roménia em três escritórios separados (sendo o ministro interino das Relações Exterioresem janeiro-março 1918). Averescu foi o autor de mais de 12 obras relacionadas com assuntos militares (incluindo um livro de memórias na linha da frente), [1] membro honorário, da Academia Romena e recebeu a Ordem de Miguel, o Bravo foi uma figura atípica Alexander Averescu guerras políticas da Roménia. Ele nasceu na terra Bugeac perto Ismal Sua carreira militar teve uma trajectória ascendente. Ele estudou em Itália (Turim), onde foi Comandante da Escola Superior de Guerra (1894-1895), foi adido militar da Roménia, em Berlim (1895-1898) e Chefe do Estado-Maior General (1911-1913). Defensor da lei e da ordem, foram a supressão de 1.907 movimentos camponeses. Em 1913 participa naGuerra dos Balcãs, levando ofensiva da Bulgária terras romenas até a Sofia. Primeira Guerra Mundial trouxe fama. Averescu General de Divisão Alexander serviu como comandante do Exército II (14 a 26 de agosto de 1916, 26 de setembro de 1916 a 30 de janeiro de 1918). Foi observado por uma mente genial e cheio de iniciativa, o que levou a conflitos com sede GERAIS, liderado pelo general Prezan. Ele iniciou a famosa manobra Flamanda (1916), levou Army II - das batalhas e Mărăşti Oituz (1917). Um episódio da guerra ficou gravado na mente dos historiadores: a guerra é Averescu rumores de que pretende derrubar o rei e tomar o poder. Desconfiança ofendido Sovereign, Averescu tem da demissão, mas poucos dias, o Queen Mary, em ouvir seu nome, dizendo: "Devolva! eu queimo meus dedos." das trincheiras, o general vai entrar na vida política. Com algumas circunstâncias favoráveis será várias vezes primeiro-ministro (janeiro-março de 1918, 1920-1921, 1926-1927). Averescu fundada em 1918 e levou a Liga Popular (em 1920 será o do Partido PopularUI). Em 1930, Alexander Averescu e seu antigo rival, Constantine Prezan são avançados no ranking. Vida política não era sem tensão. Primeiro foi Alexander real Averescu leais e lutaram para manter a popularidade no mais degraus em declínio. Ele foi avaliado pelo rei Ferdinand e uma prova de preţuire era hora de uma confissão: quando o rei estava em seu leito de morte, ordenou que Averescu viremos a ele e ficar sozinha. Antes de morrer, o rei disse: "Averescu muito se tem falado entre nós, por mais que eu nunca pensei que alguma coisa ruim sobre você. Faço esta confissão para obter alívio para o poço." No final da sua vida, velho e doenteretirar da vida política. Ele morreu em outubro de 1938, em Bucareste. Ele era membro honorário da Academia Romena.
Intra in cont

Email:

Parola:

Promovare

Produse curatenie